Când începem să iubim cu adevărat. „Când te privește celălalt și îi simți dragostea, te schimbi la față” /Ce sunt „iubirile” sortite morţii

Unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit despre iubire. Textul aparţine Părintelui Iustin Miron de la Mănăstirea Oaşa:

Iubiri sortite morții

Sunt atâția oameni care se iubesc, se căsătoresc, dar care nu sunt credincioși, nu participă la dragostea lui Dumnezeu. Ce se întâmplă cu dragostele lor? Se iubesc atât de mult de nu mai știu unii de alții, dar ajung să nu se mai iubească. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că este o dragoste la nivelul firii, o dragoste în care este impusă voia omului, unde a fost deschis deja accesul diavolului. Odată ce tu o vrei pe cutare sau cutare te vrea pe tine, este voia ta, este la nivelul omului. Sunt voile oamenilor acolo, precum și patimile lor. Acolo diavolul are acces liniștit. Dragostea aceea este sortită morții și piere.

Câți se mai iubesc cu adevărat, fără Dumnezeu? Este imposibil fără Dumnezeu. Sunt iubiri sortite morții, otrăvite de păcat, asemenea focului de paie: rezistă o vreme, la început, dar după aceea se termină. Pe urmă: sumă de reguli, principii de conviețuire, mărunțișuri umane care încearcă să înlocuiască dragostea, relații fizice care caută să o compenseze. Dar nu este dragoste. Dragostea noastră umană este mai mult o capacitate prin care noi accesăm dragostea divină, adevărata dragoste.

DA la referendum – un moment istoric pentru România/ Îţi aperi ultima ta clipă de suveranitate – familia!

Irina Bazon: Acest referendum este un moment istoric pentru Romania! Va avea consecințe concrete asupra viitorului tarii si copiilor nostri! Suntem chemati sa ne mobilizam si sa mergem cat mai multi. Nu aparam doar un drept democratic (pe care cei care sunt impotriva referendumului si a normalitatii incearca sa ne determine sa nu ni-l exercitam, vehiculand tot felul de intoxicari), ci si un fundament al normalitatii! De atitudinea noastra depinde daca va invinge sau nu si in tara noastra ideologia de gen, care ne va perverti si distruge copiii! „Distrugerea copiilor este sfârșitul jocului”, avertizeaza Dr. Judith Reisman (una dintre cele mai importante cercetătoare ale revoluției sexuale din ultimii 60 de ani), intr-un interviu pe care l-am tradus pentru România Liberă https://romanialibera.ro/actualitate/judith-reisman-intelegeti-distrugerea-copiilor-este-sfarsitul-jocului-755156 

Cum arata „copilul viitorului”, produs al ideologiei de gen. Vom fi „proud” cand copiii nostri vor ajunge astfel? Sau ne vom trezi prea tarziu din nepasare si ne vom da seama ca nu am luptat si nu am dat raspunsul nostru ferm pentru apararea familiei si a copiilor nostri atunci cand inca se mai putea? 

Concepţia Bisericii Ortodoxe despre căsătorie şi familie şi cu privire la diferite chestiuni de bioetică (avort, contracepţie, transplant, eutanasie etc.)

Bazele concepției sociale

Document al Bisericii Ortodoxe Ruse – Extrase

Adoptat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, acest document duce mai departe bazele învățăturii cu privire la relația Biserică-Stat și la o serie de probleme semnficative din punct de vedere social astăzi. În plus, se constituie într-un set de instrucțiuni pentru ierarhi, clerici și laicat.

Natura acestui document este determinată de nevoile identificate de Biserica Ortodoxă Rusă într-o perioadă istorică lungă. Acesta se ocupă preponderent de probleme teologice și eclezio-sociale fundamentale, dar și de acele aspecte ale vieții statului și societății care au fost și sunt relevante pentru Biserică la finalul secolului XX și în viitorul apropiat.

Traducere după https://mospat.ru/en/documents/social-concepts/ de Irina Bazon pentru Asociația PRO VITA București, www.asociatiaprovita.ro (intertitlurile ne aparțin)

Preluat de pe site-ul Cultura Vieţii, unde se pot citi toate cele şapte părţi.

Capitolul X. Moralitatea personală, familială și publică

Diferențele dintre sexe și însemnătatea lor în căsătorie și viața de familie

X. 1. Diferența dintre sexe este un dar deosebit al Creatorului pentru ființele umane pe care le-a creat. „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Facerea 1:27). Fiind amândoi purtători în mod egal ai chipului divin și dăruiţi cu demnitate umană, bărbatul și femeia au fost creați pentru a fi uniți în dragoste: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2:24). Împlinind voinţa iniţială Domnului în privinţa Creaţiei, unirea maritală devine un mijloc pentru perpetuarea şi înmulţirea rasei umane: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi!»” (Facerea 1:28).

Diferenţele de natură sexuală nu se reduc la deosebirile biologice. Bărbatul și femeia reprezintă două moduri diferite de existență într-o singură umanitate. Ei au nevoie de comunicare și de completare reciprocă. Totuși, în lumea căzută, relația dintre sexe poate fi pervertită, încetând să mai fie o expresie a dragostei dăruite de Dumnezeu și degenerând în iubirea păcătoasă a omului căzut pentru propriul ego.

Dragostea duhovnicească în familie

„Dragostea trupească îi uneşte la exterior pe oame­nii lumeşti, dar numai atâta vreme cât există factori lumeşti (bani, frumuseţe, poziţie socială etc. – n.tr.), şi îi desparte atunci când ei dispar, ducându-i astfel la pierzare. În timp ce atunci când există dragostea duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre soţi îşi pierde aceşti factori, aceasta nu numai că nu-i desparte, ci îi uneşte şi mai mult.

„Unul pe altul se pețuiesc și se cinstesc”/ Dragostea soţilor, chip al iubirii duhovniceşti

Din cartea Jean-Claude Larchet, Despre iubirea creștină, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, traducere de Marinela Bojin:

Sfântul Vasile spune şi el că „în firea omului e împlântată ca o sămânţă înclinarea de a iubi”. Nu-i om pe lume care să nu fie însetat de iubire, care să nu vrea să iubească şi să fie iubit. Iubirea e, fară putinţă de tăgadă, cel mai ales simţământ omenesc şi nu-i pe lume trăire mai minunată. E pentru om prilej de înflorire, izvor de bucurie necurmată; de n-ar fi ea, unde ar fi fericirea? Mişcă puterile omului spre un ţel înalt, îl face tot mai bun şi în stare să se întreacă pe sine. Până şi în omul cel mai rău iubirea face să răsară bunătate si dăruire de sine. (…) Iubirea omenească însă poartă însemnele mărginirii şi firii rănite de păcat. Nestatornicia e slăbiciunea ei dintâi. (…) Firava iubire omenească singur harul dumnezeiesc o întăreşte; el o dezmărgineşte; de la el primeşte statornicie, trăinicie, adâncime, adeverire în chip desăvârşit.”

Arareori e pomenită iubirea creştină când se vorbeşte de iubirea dintre soţi. Şi totuşi aici e lucrătoare mai mult decât oriunde iubirea creştină – care este şi se numeşte iubire de aproapele —, pentru că soţii îşi sunt unul altuia aproapele cel mai de aproape. Sunt multe chipurile dragostei ce-i leagă între ei pe bărbat şi femeie:

“De ce este dragostea cel mai bun catalizator al desăvârșirii umane?”

“De ce este dragostea cel mai bun catalizator al desăvârșirii umane? Conviețuirea cu o persoană în atmosfera dragostei te ajută în două privințe: în primul rând, te ajută să-ți corectezi defectele, obiectivând imaginea de sine prin ochii celuilalt, sau văzând la el greșelile pe care le ai și tu și, în măsura în care dorești binele celuilalt, corectându-ți-le odată cu el printr-o vie rezonanță afectivă.
În al doilea rând, aceeași rezonanță afectivă generată de dragoste te ajută să-ți impropriezi din virtuțile și înzestrările celui de lângă tine.

Păr. Dr. Ilie Moldovan: Familia ca albie de transmitere a iubirii și a sfințeniei la români. Cauzele dezorganizării și desacralizării familiei în epoca actuală

„Prin natura ei, familia este asezamantul moral care sadeste si ingrijeste plamada fapturii umane intr-un fel care nu poate fi inlocuit cu nici un altul. Vorbind la modul universal, istoricii convin ca epocile de prosperitate si de putere a popoarelor coincid intotdeauna cu cele de puritate si solidaritate a vietii familiale. Dar si invers, coruptia si degradarea vietii sociale sunt contemporane cu degradarea morala a familiei.

(…) Istoriceste vorbind, familia a avut ca fundament si ca suport religia. Si tot atat de adevarat si justificat istoric este si faptul ca doar religia crestina i-a permis sa-si dezvolte deplin valentele. Credinta crestina patrunde si sustine familia in sensul formarii unei structuri puternice, ridicand-o in sferele cele mai inalte, si face din ea o cetate inexpugnabila, o ecclesia domestica.

(…) Desi nu ne apartine direct, desacralizarea vietii familiale provocata de Revolutia franceza sau de cea bolsevica ne priveste pe noi. Campaniile antireligioase au ucis sentimentul de respect, de datorie, spiritul de devotament si sacrificiu, iubirea si fidelitatea, toate valori indispensabile pentru existenta familiei traditionale, in care se adaposteste sufletul romanesc. Asistam in tara noastra la renasterea unui paganism domestic, ce inainteaza progresiv si insistent, facand sa triumfe suprasolicitarea egoismului carnal, cunoscut sub numele de sexualism, etalat printr-un cult al goliciunii.”

Adevăratul război al zilelor noastre: cel împotriva femeii şi a familiei

Duminica a treia după Sfintele Paşti este dedicată femeilor mironosiţe, femeile care nu au fugit de teamă, precum ucenicii, ci au rămas alături de Mântuitorul Hristos în timpul Sfintelor Sale Patimi. Ele au fost primele care L-au văzut pe Hristos Înviat şi tot ele sunt primele care au vestit ridicarea Sa din morţi. În vremurile noastre, întoarcerea la modelul femeilor mironosiţe ar însemna restaurarea demnităţii femeii şi, odată cu aceasta, vindecarea societăţii, având în vedere că, aşa cum au avertizat mereu marii duhovnici, distrugerea societătii începe cu decăderea femeii.

Soția ta este o binecuvântare, soțul tău este un dar

“În această relaţie de iubire şi dăruire şi în acest dialog al darurilor, fiecare dintre ei oferă celuilalt ceea ce are specific, mai frumos şi mai înalt, bucurându-se, în acelaşi timp, de darul vieţii sale.”